Inca din momentul in care mi s-a pus pe birou proiectul unui "hatch-back diesel" am simtit furnicaturi pe coloana. Mintea mea a inceput sa scoata scantei si flacarile sa iasa din urechi. Am spus de sute de ori ca urasc hatch-back-urile! Mi se par masini incomplete. Totdeauna pare ca le lipseste ceva. Plus diesel?! Niciodata nu poate iesi ceva bun din combinatia asta! Niciodata! Diesel-urile sunt puturoase, diesel-urile sunt lente, diesel-urile imi amintesc de camioane.
Astfel a inceput weekend-ul meu la volanul unui 2.0 Multijet italienesc. Un Fiat Bravo mai exact. O sa trec, asadar, peste retinerile mele legate de hatch-backuri si mai ales peste cele legate de motoarele diesel si voi incerca sa fiu obiectiv. Desi imi va fi foarte greu. Si nu pentru ca nu as fi gasit niste calitati la Bravo. Ci pentru ca mi-a fost groaznic de greu sa ii gasesc defectele.
Inca din prima clipa in care am vazut masina in parcarea showroom-ului m-a cuprins un sentiment de fericire. Pe scurt, Bravo arata minunat. Un motiv pentru care urasc hatch-urile, in special pe cele de clasa C, ar fi acela ca toate arata la fel. Adormi de plictiseala privindu-le. Nu ies cu nimic din tipare. Bravo insa arata demential oricum l-ai privi. Isi bate joc de orice contracandidat la capitolul design. E perfect aerodinamic, proportiile sunt perfecte, liniile sunt perfecte, este pur si simplu o Capela Sixtina in designul auto. E genul de masina care te face sa intorci capul dupa ea chiar daca ai mai vazut una identica la semaforul trecut. In plus, pachetul sport o face cu atat mai atractiva, acesta venind nu numai cu un eleron obraznic dar si cu un set de jante absolut superbe.
Destul cu laudele! Sa recapitulam! Aveam de facut un drum de aproape 700 de km la volanul unei masini superbe. Dar echipata cu un diesel. Unul de 2.0 (despre care se stie ca sunt de o puturosenie greu de egalat). Nici macar mentiunea ca avem pe mana varianta Sport nu m-a incurajat foarte tare. Aproape ca nici nu am luat-o in seama. Asta pana la prima linie dreapta ce mi-a fost data in cale. Si acolo jihadul!
Semafor, liniste, nimeni in jur. Cuplez prima treapta, accelerez si ma pricopsesc cu delayul transmisiei specific motoarelor pe motorina. Imi spun "mda, e clar!" si cuplez treapta a 2a. Stupoare! "Scartz" intr-a 2a, zvacnire, ma infige in scaun si ma agat de volan cu ultimele forte. Franez la primul semafor si ma uit ca prostul la bord fara sa inteleg nimic. Poate mi s-a parut. Aceeasi operatiune, aceleasi rezultate, de data asta cuplez si treapta a 3a. Si ma trezesc la 130 km/h.
Daca vei fi putin dezamagit de prima treapta, restul de 5 trepte te vor tine lipit de scaun pana pe la 220 de km/h. “Credem” ca ar atinge viteza asta, insa nu a fost dovedit stiintific.
Motorul, desi diesel, este unul deosebit de rapid. Ajutat de o transmisie in 6 trepte foarte bine etajata, domolit la turatii mici, confortabil in traficul urban, propulsorul se transforma intr-o adevarata fiara aproape instantaneu.
Avand la dispozitie 165 de cai dar si un cuplu de 360 Nm, aproape dement pentru o masina atat de usoara, Bravo trage "de rupe" in mai toate treptele. Si e de-a dreptul minunat sa-ti bati joc de berlinele nemtesti pe la semafoare. Vorbim de un propulsor pe care Fiat l-a introdus ca o evolutie a deja consacratului 1.9, prezent pana acum pe Bravo. Diferentele intre cele doua sunt mici dar sesizabile, 2.0 avand acum un alezaj scazut cu 1 mm, si un raport de compresie scazut de la 17,5:1 la 16,5:1. Aceasta masura a fost luata in primul rand pentru reducerea nivelului de emisii, noul motor fiind omologat Euro 5, cu un uimitor 139 g/km.
Bravo atinge 100 km/h in 8.1 secunde cu plecare de pe loc.Insa acest aspect nu e nici pe departe atat de relevant precum elasticitatea motorului la viteze mari, ce permite depasiri in deplina siguranta. Desi nu iti solicita o atentie deosebita in oras, propulsorul nu e deloc unul cuminte, reusind foarte rar sa ma abtin sa nu o “calc pe coada”. Mai ales ca sunetul celor doua tobe e demn de o sportiva cu pedigree.
Vezi mai multe poze
Ca tinuta de drum, Bravo n-o sa te sacaie foarte tare. Desi te-ai astepta ca nivelul de echipare Sport sa iti solicite oarecum pietrele de la rinichi, masina este curios de confortabila. Suspensia este ferma exact atat cat e nevoie pentru a avea o stabilitate foarte buna. Sesizezi insa un usor ruliu si o inclinare a caroseriei in curbele stranse atacate putin agresiv. Dar scaunele isi fac treaba bine, astfel ca nu vei zbura de colo colo nici macar in cazul unei abordari mai abrupte.
Un mare plus pentru Bravo este directia. In modul “City”, stand pe loc, volanul solicita un efort minim din partea soferului, intarindu-se considerabil dupa 40 km/h si continuand progresiv odata cu cresterea vitezei. Acest lucru ofera o siguranta in plus mai ales la rularea pe autostrada.
La interior, apar primele detalii enervante. In primul rand, spatiile de depozitare sunt meschine, enervante si lipsesc cu desavarsire. Daca planuiesti sa iti iei la bord ceva mai mult decat doua doze de racoritoare sau un pet de 0.5, poti sa-ti cauti alta masina. Bravo e absolut zgarcit cu tot ce inseamna “gaura la interior”. E adevarat ca in lista de optiuni se gaseste o cotiera spate cu spatii de depozitare si suport de pahare, insa nu-i suficient. Astfel ca in 2 zile am reusit sa vars doua pahare de cafea pe hainele din dotare. Asta dupa ce am cautat timp de doua ore butoanele pentru proiectoare. Aruncate, spre deliciul pasagerului, undeva in partea dreapta a consolei. Vei gasi in schimb un slot USB si conectivitate Blu&me, care s-a dovedit foarte utila pe parcursul intregului test. Desi te scoate din sarite cu zgarcenia lui, Bravo te cucereste, te atrage si ajungi sa-l iubesti fara prea multe comentarii. Da, te imbolnavesti de nervi ca nu ai unde sa-ti pui un pachet de tigari, dar macar nu adormi de plictiseala in habitaclu. Plasticul e decent si placut la atingiere, iar odata cu pachetul sport primesti si volanul si manerul schimbatorului din piele, cusaturile in culoarea caroseriei fiind la vedere.
Fiind un 2.0 diesel, te astepti ca nivelul consumului sa fie foarte scazut. Dar nu te astepti sa te chinui sa termini un rezervor. Practic, la un stil de condus agresiv in cea mai mare parte, Bravo nu a “sarit” de un consum mediu mixt de 7.4%. Si daca tot vorbim de bani, reviziile se realizeaza la 30.000 de km. Asta inseamna ca, la 100.000 de km rulati, intretinerea va va costa in jur de 550 de euro (TVA inclus).
Pretul de achizitie al modelului testat se invarte in jurul sumei de 18.500 euro, oferind cel mai bun raport pret/putere in gama compactelor diesel de peste 150 CP.
Am predat masina cu o oarecare parere de rau, cu o lacrima in coltul ochiului si cu promisiunea ca intr-o zi vom fi din nou impreuna. Concluzia in urma celor 4 zile petrecute in compania lui Bravo e simpla. Pur si simplu ne-am indragostit de el. Chiar daca am tinut pet-urile de 1L pe sub scaune si chiar daca ne-a facut sa ne varsam cafeaua in brate, Fiat Bravo e una din optiunile mele pentru viitoarea masina. Chiar daca inca urasc hatchbackurile.
Fisa Tehnica:
Cilindree: 1.956 cmc
Numar cilindri: 4 in linie
Putere maxima motor: 165 CP (4000 rpm)
Cuplul maxim motor: 360Nm (1750 rpm)
Cutie viteze: manuala, 6+1
Volum portbagaj: 400-1175 litri
Volum rezervor: 58 litri
Viteza maxima: 220 km/ h
Acceleratie: 8.1 sec (0-100 km/h)
Consum combustibil urban/extraurban/combinat: 7.6, 4.5, 5.6 (l/100km)
Multumim celor de la Autoitalia SR pentru ajutorul oferit in realizarea testului.
AUTOITALIA SR - SECT 6
SHOWROOM
Bd. Iuliu Maniu nr.450, sector 6, Bucuresti
Telefon: 021 9500
Fax: 021 317 22 41
E-mail: contact@aishowroom.ro
Intra in comunitatea Auto Spot de pe Facebook
