8 aprilie... “the big night”... Slujba de înviere, marele meci... tot oraşul este în freamãt. Ocazie unicã de a remarca ce ataşaţi sunt oamenii de maşinile lor. Este incredibil cum unele fenomene sociale pot fi atât
de prost interpretate de cãtre şoferii care au pretenţia de a fi suverani pe stradã, indiferent de circumstanţe.

Nu vreau sã vorbesc despre cei care merg la înviere cu maşina şi îşi fac loc printre oamenii adunaţi în faţa bisericii, ambalând motoarele şi claxonând ca sã despice marea de credincioşi asemeni lui Moise într-o variantã modernã şi pragmaticã. Nu pot sã nu mã gândesc la o versiune drive-in easter, aşa cum existã drive-in restaurant sau cinema. Iartã-i Doamne, cã nu ştiu ce fac!

Mã opresc însã asupra unui fenomen mult mai mediatizat, a cãrui legãturã cu universul auto ne poate scãpa la prima vedere: Steaua şi Dinamo se înfruntã în Ghencea. Pe stradã, lupte medievale cu steaguri, beţe, urlete de rãzboi şi cavaleri în dubiţe bleumarin. Cartierul este împãrţit în douã tabere încã dinaintea meciului: vecinii fericiţi cã stau aproape de stadion şi cei care nu ştiu ce sã mai facã pentru a se apãra, pe ei şi pe bunurile personale, de entuziasmul primului grup. Probabil cã dacã nu trãieşti îndeaproape unica experienţã a unui meci atât de important, te uiţi la bieţii şoferi care îşi cocoaţã maşinuţele pe trotuar, pe spaţii verzi, în scara blocului... ca la nişte nebuni.

Am o prietenã care stã în zona Ghencea, zonã frumoasã şi liniştitã dealtfel, dar caracterizatã prin schimbãri meteorologice bruşte, furtuni de coji de seminţe şi şuierãturi de vânt în imnuri clasice. Ştiam
cã avusese câteva experienţe neplãcute legate de bunãstarea frumosului autovehicul în timpul diverselor meciuri de stradã desfãşurate imediat dupã terminarea partidelor de fotbal, ca urmare credeam cã şi cu ocazia “marelui derby” (ţin sã repet termenul deoarece orice meci la care se vând biletele în primele zece minute doar pentru a se comercializa ulterior în locuri mai “comode” este un mare derby) îşi va lua maşina în braţe sã o poarte pe meleaguri pacifice. Dar, culmea, s-a gândit ea cã datã fiind victoria Stelei în faţa Rapidului, maşina (vişinie bineînţeles, nu albã cu dungi roşii) va fi iertatã de cei care obişnuiau sã o mângâie cu cheia sau cu o sticlã de bere.

Nu a greşit total raţionamentul, doar cã unii membri ai galeriei au considerat amuzant faptul cã maşina face zgomot dacã dai în ea (de obicei acest fenomen se denumeşte declanşarea alarmei şi are rol de avertizare, nu de distracţie sau socializare), gãsind astfel un nou partener pentru a îşi exprima convingerile mai cu putere, iar automobilul, de aceastã datã pe post de victimã colateralã, a descoperit
cã rãguşeala duce la consumarea bateriei şi innevitabil la paralizie.

Nu pot sã închei fãrã CONCLUZII: chiar dacã maşina reprezintã pentru voi un mod de viaţã, nu înseamnã cã nu trebuie sã vã despãrţiţi niciodatã de ea. Sunt momente în viaţa fiecãrui şofer când trebuie sã accepte cã e mai bine sã fie pieton, iar maşina poate aştepta cuminte în garaj, supravegheatã, şi nu în locuri aglomerate sau la meciuri cã... nu îi face bine!!!

Intra in comunitatea Auto Spot de pe Facebook