Niciodata n-am fost un fan al aurului. Il pot aprecia oarecum detasat in cantitati moderate, pe o bijuterie fina sau pe o femeie frumoasa, insa cand il vad in cantitati mari deja parca, in ochii mei, isi pierde stralucirea. Less is more, zice englezul.

Asadar, cand apare cate o stire de senzatie despre masini "pimpate" cu aur, fie ca au intreaga caroserie placata cu el fie ca au jante, acoperis sau alte accesorii de aur din loc in loc, ma lasa rece. Sigur, o citesc ca pe o curiozitate, dau de fiecare data o sansa, poate de data asta imi va placea. Dar de la "tunning"-ul taranului parvenit care-si imbraca masina in aur fara pic de gust si pana la cele mai elaborate si profesioniste proiecte, aceste masini imi creeaza aceeasi impresie, de ostentatie lipsita de scuza.

Aurul este sinonim cu luxul. Luxul, dupa parerea mea, isi pierde din valoare atunci cand este afisat in stilul "Uita-te la mine acum!!!". Prefer subtilitatea. Am ochi sa ma prind si singur cand cineva e bogat si rafinat, asa ca o resimt ca pe o agresiune cand cineva imi scoate ochii cu asta. Cand optiunea selectiei imi este rapita si sunt, practic, fortat sa vad ceea ce vrea celalalt sa vad, valoarea obiectului scade pentru mine.

Aud deja in minte vocile celor care ma acuza ca sunt invidios, ca ma roade pizma ca acesti becalieni au si eu nu, ca ma dau cu Loganul si ascult manele, si alte asemenea etichete stereotipice. Sunteti liberi sa credeti ce vreti. Dar si eu sunt liber sa apreciez luxul in forma sa cea mai valoroasa, aceea insotita de eleganta si cumpatare.

Intra in comunitatea Auto Spot de pe Facebook