Treceam strada zilele trecute prin zona Eroii Revolutiei, destul de devreme dimineata ca sa fiu singura pe o trecere in mod normal destul de intens circulata. Am asteptat frumos sa se faca verde, treceam ca de obicei adancita-n lumea mea, si pe la mijlocul strazii mai sa fac infarct: o masina in viteza m-a ratat la milimetru.

Smulsa din ganduri de soc, am observat ca masina careia ii stersesem o aripa cu blugul era... pe contrasens, pe linia de tramvai si pe rosu. Mai multe reguli de atat nici nu stiu daca avea cum sa incalce (nu m-ar fi mirat sa aflu ca soferul era beat si nici n-avea permis)...

Pentru o secunda, spiritul meu justitiar mi-a azvarlit prin cap gandul nebunesc ca m-ar fi bucurat sa ma loveasca, avand in vedere circumstantele oricum, numai atenuante nu. Gandul la anii grei de inchisoare pe care i-ar fi facut pentru inconstienta de a conduce ziua-n amiaza mare, intr-o zona destul de circulata, pe contrasens, pe rosu, si pe linia de tramvai, aproape ca a facut sa merite ideea unui picior rupt, ceva. In situatia in care m-as fi putut asigura ca damage-ul e "reparabil" si nu raman nici hoit nici leguma, aproape ca am regretat ca nu m-a atins un pic dementul. In ideea ca la un moment dat ar putea face mult mai mult rau, pe care astfel l-as fi prevenit, bagand nebunul dupa gratii.

S-a sesizat insa rapid dusul rece al ratiunii: unde, in Romania? Unde nevasta lui Paunescu a omorat trei oameni si-a scapat cu doi ani? Unde un plic bine plasat l-ar sanctifica pana si pe Ted Bundy? Unde noul Cod Penal tocmai a redus sanctiunile pentru coruptie? Jap, justitiar idealist, na una dupa ceafa ca sa-ti pastrezi picioarele pe pamant, si, mai ales, intacte.

Intr-o tara civilizata, ar merita, oare, sacrificiul? Ai accepta sa petreci cateva luni in spital stiind ca ai starpit un descreierat de pe strazile publice?




Rodica

Intra in comunitatea 1tuning de pe Facebook