Fenomenul "road rage" este binecunoscut: traficul este o sursă zilnică de mici frustrări care se adună, se adună, se adună, până cand... dacă nu ai un mod sănătos şi sistematic de a te defula, s-ar putea să faci la un moment dat o "mică" boacănă. De exemplu să împuşti pe cineva, să acţionezi după deviza "pumnii mei minte nu are", sau, mai frecvent, să-ţi epuizezi întregul repertoriu de înjurături la adresa cui a îndrăznit să te inoportuneze.

Ieri, Bucureştii au asistat la o întâmplare asemănătoare: un şofer aflat, în imaginaţia proprie, mai presus de lege, a refuzat să dea prioritate unui pieton aflat pe trecere. Ca tot românul ce se afla, pietonul s-a gândit să-şi exprime dezaprobarea lovind maşina cu picioarele. Reacţia şoferului? Oprit, scos ciocanul din portbagaj, aplicat ciocanul în diverse zone ale corpului pietonului.

Dovada video:


În cazul de faţă, a fost un cerc vicios al actelor de violenţă. Aproape călcat > şuturi în maşină > ciocane pe spinare > chelfăneală în toată regula. Inutil de menţionat că niciunul n-ar fi trebuit să recurgă la violenţă. Faptul că unii şoferi sunt de o nesimţire imposibil de reprimat prin vorbă bună nu e o scuză pentru pieton. Dacă poliţia nu îşi face treaba, încercările de a ne face dreptate singuri de cele mai multe ori atrag şi mai multă violenţă. Nu o dată mi s-a întâmplat şi mie să fiu tratată şocant şi nejustificat de agresiv de către şoferi violenţi, atunci când am încercat să-i atenţionez că încalcă regulile (fie ca şofer, fie ca pieton).

Din păcate, combinaţia trafic + firi agresive este una din cele mai periculoase pe care le poţi întâlni. Iar într-un oraş ca Bucureşti, o întâlneşti la tot pasul. Traficul Capitalei îi transformă pe aceşti oameni în reale bombe cu ceas. Te înjură pentru că treci când ai verde, pentru că nu mergi cât de repede vor ei, pentru că nu le faci loc să intre de pe contrasens înapoi în coloană... pentru că exişti. Dacă reacţionezi, ai mari şanse să catalizezi şi mai multă agresivitate şi să te trezeşti lovit, scuipat, umilit.

Ce NU e de făcut? Nu zic ca ar trebui să trăim în frică şi să acceptăm nesimţirea crasă a şoferilor de genul ăsta, nici să nu le zicem niciodată nimic de teamă sa nu ne bată cu ciocanul. Dar în niciun caz să fim la rândul nostru violenţi, întâi pentru că n-am fi cu nimic mai buni şi apoi pentru că asta degenerează, aproape fără excepţie, într-o spirală nefericită ca cea din clip.


Ce E de făcut?

Pe termen lung - poliţie mai competentă, supraveghere eficientă şi amenzi, amenzi, amenzi. Nimic nu este mai educativ decât o amendă usturătoare. Ce apel la conştiinţă, dacă n-au? Apelul la portofel doare cel mai rău.

Pe termen scurt (şi lung, în paralel cu cea dinainte) - solidaritatea! Românul stă ca vita şi se holbează, odata de ţaţă ce e şi apoi de teamă să n-o păţească dacă face ceva. Că "am copii acasă". Păi da, dacă intervii de unul singur ai şanse să nu-i mai vezi, dar dacă intervin 3, 4, 5? Problema e că spiritul de echipă lipseşte total, că intervenţiile celorlalţi se rezumă la zgâit ca nişte gură-cască pişati pe ei de frică, sau cel mult filmat cu telefonul.

Scuzaţi tonul scârbit dar... asta e, sunt scârbită.



Rodica

Intra in comunitatea 1tuning de pe Facebook