Un inceput de weekend ca oricare altul. Si totusi, usor diferit. De ce? Pentru ca scriu asta dintr-o Alfa Romeo. O Giulietta Quadrofoglie Verde, carevasazica model de top al constructorului italian.
Intr-o lume auto in care totul tinde catre minimalism, consum redus, emisii zero si asa mai departe, Alfa Romeo se incapataneaza sa scoata modele care ignora tendinta, culmea tupeului fiind lipsa unui sistem
Start-Stop stock. Ceea ce e mirific. Tehnic, Giulietta Quadrofoglie Verde s-ar traduce printr-un Fiat Bravo cu motorul
1750 TBi revizuit de pe batrana 159. Practic, lucrurile stau sensibil diferit.
Cumva, Alfa Romeo reuseste sa se mentina undeva intre clasa de volum si cea premium, fiind concurent atat pentru Ford, Volkswagen si Citroen precum si pentru Audi, BMW sau Mercedes. Reteta e simpla: performanta la preturi corecte.
In ochii unui iubitor de Alfa Romeo (precum subsemnatul), Giulietta se plaseaza fix in coasta unor modele cu traditie ca Golf GTI sau Ford Focus ST. Un motoras
1.8 turbo pe care il gasesti pe unele modele de mixer mai dichisite, diferential electronic Q2, suspensii multilink pe spate si MacPherson pe fata si un sistem
DNA care merita un intreg articol. Cifrele?
6.8 secunde pana la 100 km/h,
242 km/h viteza maxima,
235 CP,
300 Nm si aproape
30.000 de euro pret. Mult, stiu. Dar abia am inceput.
GALERIE FOTO Test Drive Alfa Romeo Giulietta Quadrofoglie Verde
Prima intalnire a fost mai linistita decat cu precedentele modele italienesti. Vizibilitatea e usor deranjanta, dat fiind ca luneta pare a fi gandita de un designer zgarcit iar montantii A sunt usor dubios montati. Dar nu-i bai. Primul gand care mi-a strafulgerat prin minte in momentul pornirii a fost sa testez DNA-ul laudat de toti si blamat de subsemnatul. De ce? Pentru ca mi se parea o adaptare tampita a unor optiuni gasite pe o cutie secventiala, inutila si prost amplasata pe un model care se vrea sportiv (carevasazica, de ce ai nevoie de moduri ca Normal si All Wheater pe o masina care vrea sa fie sportiva). Da, nu a fost asa. DNA-ul schimba masina cu totul. In
Normal e un hatchback. In
All Weather e un crossover iar in
Dynamic, sfinte placinte, e
dementiala. Sa o pun altfel. Iti trebuie testicule de taur sa o conduci in Dynamic pe serpentine. Raspunsul acceleratiei e electric, fundul derapeaza usor, doar cat sa-ti tranteasca un zambet de ornitorinc anabolizat pe fata si sunetul scos de motor (da, de motor, nu de evacuari) iti ridica parul pe spinare. E ca si cum ai calari o marmota culturista cu un ardei iute infipt in fund. Doar ghinionul unei Transalpine pline de ceata a facut ca colegul-rozatoare sa nu inghita praf in micutul lui hatchback de familie.
E drept, daca esti usor dereglat cu articulatiile, se poate dovedi o experienta usor traumatizanta pentru coloana, in orice mod ai pune-o. Orice pietricica de pe asfalt o simti in ficat si devine usor neplacut la un drum mai lung (
de parca i-ar pasa cuiva).
Interiorul e usor minimalist. O combinatie de piele, textil, plastic calitativ si imitatie de carbon. Nu-i urat. Nici pe departe. Dar parca se putea mai bine. Au aparut niste spatii de depozitare in plus, ceea ce e bine. Dar atat consola cat si cotiera centrala parca au disparut. A aparut in schimb o cotiera legata de scaunul soferului care, pe mine cel putin, m-a scos din sarite. Finisaj? Forget Volkswagen! Alfa is the new trend. Greu sa-i gasesti vreo imperfectiune. Sonorizarea e mai slaba decat la vechiul 159 testat. Parca macar un sistem Bose tot trebuie ales de pe lista de optiuni.
Partea care te-ar putea speria in ecuatia unui 1.8 turbo de 235 de cai e consumul. Din nou, surpriza!
9.2 % consum mixt in conditiile unor soferi usor oligofreni si cu tendinte suicidale. Poate si mai bine de atat, insa rabdarea mea coroborata cu somnolenta lui Foto (care si-a dat de 3 ori cu aparatul in cap) nu au permis un "mers la consum". Imi asum intreaga vina.
Intra in comunitatea Auto Spot de pe Facebook
