Odată cu marea aprindere a bradului din Piaţa Unirii, comunitatea românilor de pe hi5 a renăscut. Zeci de mii de Gigei şi Lenuţe s-au îngrămădit în seara de 1 decembrie cu modestele obiective ale telefoanelor pentru a-şi îmbogăţi conturile de hi5 cu noi poze yola. Cum nu ştiţi ce sunt
pozele yola? Sunt acele foarte populare amintiri grafice create pe principiul
yola mare /
yola munte /
yola perdea, ficus şi vitrina cu bibelouri din sufragerie /
yola înmormântarea lui Teoctist şi alte variaţiuni sezonale.
Aşa cum cerneala penetrează bucata de cretă, spiritul sfintelor sărbători a pătruns sufletul românului, motivându-l să se calce în picioare şi să se înghiontească mai ceva ca babele la biserică în zilele de pomană. 40 de copii s-au pierdut de părinţi, alte zeci de ghinionişti au fost culeşi de ambulanţe de sub copitele concetăţenilor, câţiva Păcală de ocazie au sunat la numerele de urgenţă din pur amuzament şi câţiva Vandami tot de ocazie s-au luat la caftit pentru posturi mai bune de observaţie, pentru diverse Dulcinee pe tocuri, sau pur şi simplu din principiu. S-au îmbulzit zeci de mii de gură-cască ce pentru două poze pixelate au fost în stare să strivească bunicuţe venite cu nepoţeii să vadă beculeţele şi artificiile. Şi aşa spectacolul de lumină şi culoare a degenerat într-un circ al prostului-gust şi al proastei organizări.
În stilul tipic românesc, ceva ce s-a dorit grandios s-a dovedit dezastruos. Totul la noi trebuie să fie "cel mai". Cel mai mare brad din Europa (şi tot ne-au luat portoghejii, scoroji-li-s-ar bradu' ăla mai falnic ca al nostru) - supranumit "bradul mileniului" - , cele mai aurii spice în brad, cea mai mare adunătură de hi5-işti pe metru pătrat, cel mai mare kitsch şi cea mai penibilă spoială. Sărăcie de lumini în afara clasicei rute Unirii-Romană, ba chiar lipsă totală de felinare stradale în zonele mai puţin la modă, însă ne mândrim cu tentative de cel mai mare brad din Europa, epatăm cu ale noastre 300 de tone de schele şi două milioane de becuri. Suntem, ca intotdeauna, cu nădragii juliţi în genunchi şi cu papion de mătase.
Pe lângă victimele pierdute sau călcate în picioare, seara de întâi nu le-a fost prea roz nici şoferilor. Nevinovaţi cu oareşce treabă prin trafic au fost prinşi de turmă, supţi în mulţime ca într-o gaură neagră şi imobilizaţi ore întregi de pietonii care au transformat carosabilul în trotuar, cu cele mai inocente şi naturale mine, că doar de acolo se vedea cel mai bine priveliştea. Ar fi fost prea complicată pentru edili soluţia de a bloca pentru câteva ore traficul în zonele centrale pentru ca meetingul să poată face nestingherit poze cu telefonul. E de înţeles, trebuie să mănăncă şi gura la cei 300 de poliţişti aduşi pentru încercări jalnice de dirijare a haosului cocălăresc.
Poate că anul viitor în loc să pompăm fonduri în cel mai mare, gros şi potent brad perpendicular pe Europa încercăm o strategie mai puţin spectaculoasă şi mai mult utilă de a simţi sărbătorile. În fond, nu contează cât de mare ţi-e bradul, ci cum ştii să-l foloseşti.
Rodica
Posteaza un comentariu
