Un mic exerciţiu de imaginaţie şi empatie: să zicem că eşti Bunăciunea. Ştii tu, zeiţa de 20 de ani pe care ai văzut-o zilele trecute pe Magheru în decapotabila/jeepul/porşele după care ţi s-a scurs ochiul care nu era ocupat să se topească în decolteul mai-sus-menţionatei. Aşadar, eşti pentru câteva minute în pielea aceea bine unsă cu şmacuri scumpe. Te găseşti la volanul îmbrăcat în piele Alcantara al maşinii tale personale, urechile îţi sunt delectate de tonalităţi de bas limpezi precum cristalul, redate de subwooferul de ultimă generaţie. Cum unghiile ţi le-ai retuşat, la telefon ai vorbit destul, şi reviste de răsfoit nu ai la îndemână, îţi găseşti, în pauza de la semafor, o activitate inedită: revezi cu ochii rimelaţi ai minţii traseul pe care a trebuit să-l parcurgi pentru a ajunge în posesia maşinii degrabă-sucitoare-de-gâturi. Câteva posibile scenarii:

x) Primul şi cel mai banal: te uiţi în jos la copanele bine lucrate la sală şi fin epilate, la decolteul generos, la talia de viespe, îţi aminteşti de lecţiile de gimnastică din copilărie şi de cultura construită din vizionarea a nenumărate producţii pentru adulţi, apoi le mulţumeşti tuturor că te-au ajutat, că te-au purtat pe valurile vieţii cu uşurinţa cu care avansează un vapor cu vânt puternic în pupă pe lângă nişte biete plute care se zbat să nu se scufunde. Îţi aminteşti de unchii bonomi la braţul cărora te-ai afişat pe la mondenităţi şi ţocăi în gând aerul de lângă obrăjorii prietenei celei mai bune, Monica;

xx) Deschizi laptopul, verifici evoluţia pieţei şi tranzacţiile la Bursă ale companiilor cărora le oferi consultanţă în investiţii, scrii în grabă un e-mail ca să anulezi o întîlnire. Opa, parcă trebuia să-ţi aminteşti cum ai ajuns în maşina asta. Dar cine are timp de vise cu ochii deschişi? Ai întârziat deja la o licitaţie şi o negociere, plus că nici nu ai apucat să-ţi suni asistenta pentru a o ruga să meargă la facultate ca să-ţi facă prezenţa şi să noteze cursul;

xxx) Ai avut inspiraţia să joci la loto numerele preferate: codul rujului tău norocos, ziua de naştere a lui Coco Chanel, numărul de kilograme pe care ai vrea să le dai jos, vârsta la care ai primit prima păpuşă Barbie, şi alte simboluri numerice care marchează pietrele de hotar ale vieţii tale. Hazardul, văzând ce bucată bună eşti, a fost de partea ta, deci iată-te câştigătoare. Şi şoferiţă.

xxxx) Părinţii te-au părăsit când erai mică. Ai crescut cu o mamă vitregă, o maşteră care te-a silit să cureţi zilnic zoaie şi cenuşă, fără măcar a-ţi asigura minimul zilnic de loţiuni pentru ca robotelile grele să nu-şi lase amprenta pe mâinile tale firave. Într-o noapte, ai ajutat o băbuţă simpatică să treacă strada, şi nu mică ţi-a fost mirarea când te-a recompensat cu o maşină superbă şi o vilă în Primăverii. Acum tu şi ursitoarea ta vă întâlniţi cu fidelitate de câteva ori pe zi, pentru a merge la cumpărături. Ai uitat de zilele dureroase de altădată, însă din când în când, în aşteptările de la semafor, îţi priveşti cu un zâmbet tainic degetul mic de la mâna stângă, pe care pielea aspră şi muncită n-a mai putut fi îmblânzită de niciun scrub.

Aşadar. De fiecare dată când, in plimbările pe Magheru, zărim Bunăciunea, tindem s-o nedreptăţim reducându-i povestea la primul şi cel mai plictisitor scenariu. Asta când de fapt, după cum bine vedeţi mai sus, există atâtea posibilităţi. Cu puţină fantezie, putem învăţa să fim mai toleranţi, să acordăm semenilor noştri mai multă incredere, să nu le facem nedreptatea de a-i încadra din prima secundă în tipare preexistente. Sau măcar să ne râdem puţin.


Rodica

---

2 comentarii. Posteaza un comentariu


Posteaza un comentariu

Autor
Titlu
Comentariu
Verificare	Introdu cu grija caracterele din imaginea de mai jos.