(Ne)şansa de a mă pomeni, cu câteva zile înainte de Crăciun, fără permisul de conducere, datorită unor împrejurări complexe a căror relatare nu-şi are locul aici, dar care confirmă pe deplin portretul poliţistului de la circulaţie aşa cum a fost el zugrăvit de “specialiştii” în tiplogii umane (vezi articolul “Regele intersecţiei” din nr.3 al revistei, în rubrica “Pe Magheru”), s-a transformat într-o posibilitate de a lua contact atât cu cele mai intime detalii ale noului Cod Rutier, cât şi cu modalitatea de examinare în vederea recâştigării dreptului de a conduce autovehiculul.

Vă voi relata în cele ce urmează riscurile la care se supun cei care nesocotesc dispoziţiile legale imperative pentru a căror nerespectare se aplică sancţiunea suspendării dreptului de a conduce autovehiculul sau, mai simplu spus, va voi spune prin ce am trecut ca să îmi iau permisul înapoi. Ştiu că mărturisirile care urmează pot semăna cu confesiunile unui narcoman care, în timp ce promite că s-a vindecat şi că va face toate eforturile de a se reabilita şi integra social, răsuceşte între degete foiţa de la o ţigară (aşa, just in case). Eu nu promit că mă fac “băiat cuminte”, dar oricum, voi fi mai atent, ca să nu mai trec prin ce am trecut, mi s-a părut că nu merită.

Probabil că impresia amară lăsată se datorează în mare măsură şi faptului că, având o agendă extrem de încarcată, fiecare minut dedicat unor probleme administrative mi se pare o pierdere uriaşă. În primul rând, am pierdut câteva ore ca să studiez legislaţia, pe care personal o găsesc deosebit de anostă, ceea ce m-a făcut să parcurg articolele din lege cu viteza unui melc infirm pe un perete vertical. Oricum, am citit o singură dată, cu mare atenţie, atât Ordonanţa cât şi Regulamentul, ceea ce s-a dovedit în cele din urmă a fi suficient. Aşadar, sfatul 1: parcurgeţi integral legislaţia măcar o dată, studiind inclusiv definiţiile!

Am fost foarte dezamăgit să aflu, contrar celor citite pe site-ul Politiei Rutiere (nu ma întrebaţi adresa, n-o mai ştiu, dar oricum e inutilă), că nu puteam da examenul în momentul în care m-am prezentat, ci trebuie să mă programez pentru o altă zi, stând, bineînţeles, la o coadă special alocată acestui nobil scop, programarea nefăcându-se şi prin telefon. Sfatul 2: Înarmaţi-vă cu răbdare şi ţineţi cont că în vederea susţinerii examenului trebuie să vă programaţi cu cel puţin o zi înainte.

Examenul se susţine într-o sală pe cât de îngheţată, pe atât de murdară şi de părăginită. Fireşte, am pierdut circa 45 de minute cu apelul nominal (eram vreo 200 de pretendenţi) şi încă vreo 20 de minute cu instruirea privind desfăşurarea examenului, instruire care a constat într-un amestec de sfaturi anodine şi glume pe care probabil că domnii poliţişti le considerau amuzante (“Vă rugăm să vă băgaţi telefoanele mobile în genţi, în buzunare sau unde vreţi Dvs!”). Sfat 3: Dacă e iarnă, veniţi cu un pulover în plus şi cu mănuşi, în sală e mai frig decât afară!

Uitându-mă în stânga şi în dreapta, am văzut în jurul meu o mulţime de tovarăşi de suferinţă, mulţi dintre ei speriaţi şi demoralizaţi încă dinainte de începutul examenului. Examenul a constat în 15 întrebări destul de grele, care necesitau o bună cunoaştere a legislaţiei, inclusiv a aspectelor legate de mopede şi de semnalizarea vehiculelor forestiere. N-am avut nicio întrebare cu ilustraţii şi mi-am folosit logica pentru a răspunde la întrebări. Sfat 4: oricât de grele vi s-ar părea subiectele, nu vă panicaţi (examinarea e gratuită) şi analizaţi logic fiecare întrebare. Daca aţi urmat şi sfatul 1, aveţi mari şanse de reuşită.

După examen, am mai aşteptat aproape o oră până să aflu rezultatul (uf, trecusem!) şi să îmi iau Dovada reţinerii permisului, împodobită acum cu menţiunea că promovasem testul de legislaţie rutieră. La sfârşitul perioadei de penitenţă, m-am prezentat să îmi ridic permisul. Partea bună era că trebuia să prezint doar Dovada cu menţiunea “Promovat” şi cartea de identitate, fără alte documente (ca de exemplu dovada plăţii amenzii). Partea rea: am stat o oră la coadă în aer liber, întrucât, deşi erau doar 10 persoane înaintea mea, eliberarea permiselor se făcea foarte încet, ca şi cum angajatul de la ghişeu s-ar fi despărţit cu greu de nişte obiecte cu o valoare sentimentală deosebită. Sfat 5: sper că dacă aţi ajuns până în punctul ăsta, sunteţi deja obişnuiţi să aşteptaţi răbdători în frig. Rezervaţi-vă cel puţin o oră de stat la coadă după permis şi luaţi în calcul varianta ca permisul Dv. să se fi rătăcit, se mai întâmplă chiar şi Poliţiei române!

Un sfat important pentru cei care nu vor să se despartă cu una cu doua de permisul suspendat: pentru contestarea unui proces-verbal de constatare a contravenţiei, vă puteţi adresa direct instanţei de judecată, nemaifiind obligatoriu să o înregistraţi la Poliţie! Avantajul e că aşa mai câştigaţi timp. Drum bun!

Intra in comunitatea 1tuning de pe Facebook